Comisia Europeană a declarat că nu susține introducerea unei obligații generale prin care originea să fie indicată pe toate produsele alimentare vândute în Uniunea Europeană. În loc de o regulă unică, aplicabilă fără nicio diferențiere, instituția preferă o strategie de extindere treptată și sectorială a regulilor de etichetare existente. Această poziție a fost prezentată în cadrul Comisiei pentru petiții a Parlamentului European, în urma unei cereri privind dezvoltarea regulilor europene privind indicarea originii.
Decizia de a nu impune o etichetare universală se bazează pe principiul proporționalității. Reprezentantul executivului european a explicat că fiecare lanț alimentar trebuie evaluat separat, luând în calcul interesul consumatorilor, costurile pentru operatori și funcționarea pieței interne. Comisia consideră că o obligație generală nu este justificată, preferând să analizeze dacă beneficiul pentru public depășește dificultățile logistice și administrative impuse producătorilor, procesatorilor și comercianților.
În prezent, Uniunea Europeană impune deja obligativitatea indicării originii pentru anumite categorii de produse, precum fructele și legumele, peștele, vinul, mierea, uleiul de măsline, ouăle și diverse tipuri de carne. Există, de asemenea, reguli care obligă operatorii să indice originea atunci când omiterea informației ar putea induce consumatorul în eroare. În cazul în care ingredientul principal provine dintr-o altă locație decât produsul finit, operatorul trebuie să precizeze acest lucru.
Comisia Europeană analizează deja posibilitatea de a extinde aceste reguli în domenii specifice. Se pregătesc evaluări separate pentru sucuri și gemuri, studiul tehnic fiind deja în desfășurare, cu un termen de finalizare setat pentru iunie 2027. În paralel, se analizează posibilitatea de a extinde etichetarea de origine și pentru produsele procesate din pescuit și acvacultură, oferind astfel mai multe informații despre proveniența acestora.
Contextul politic actual a determinat o schimbare de abordare față de rapoartele din 2013 și 2015. Atunci, deși interesul consumatorilor era prezent, era neclară disponibilitatea de a plăti costurile suplimentare. Astăzi, Bruxelles-ul observă un interes crescut pentru producția locală, lanțurile scurte de aprovizionare și competitivitatea producătorilor europeni. Reforma post-2027 a Organizării comune a piețelor va oferi o bază juridică mai clară pentru introducerea de cerințe suplimentare în sectoare specifice.
Regularea piețelor alimentare în Uniunea Europeană implică un echilibru între dreptul consumatorului de a ști ce cumpără și povara administrativă pentru companii. În prezent, legislația privind informarea consumatorilor reglementează modul în care produsele trebuie prezentate pentru a evita inducerea în eroare. Extinderile propuse de Comisia Europeană vor fi decise de la caz la caz, în funcție de cât de mult contează trasabilitatea pentru fiecare categorie de aliment în parte.