Ilie Bolojan a gestionat Ministerul Energiei în regim de interim timp de cinci luni, de la 5 aprilie până la 5 octombrie 2026. Această perioadă a fost marcată de o situație energetică dificilă, caracterizată prin investiții întârziate, producție insuficientă, secetă severă și probleme la Cernavodă. Deși a imprimat un ritm administrativ ridicat, analiza Asociației Energia Inteligentă evidențiază că viteza proceselor de birou nu a fost încă transformată în rezultate energetice palpabile pentru sistemul național.
În timpul mandatului său, Ilie Bolojan a coordonat gestionarea crizei prin convocarea producătorilor, operatorilor și a marilor consumatori. Acesta a pregătit măsuri precum reducerea voluntară a consumului și limitarea unor consumatori industriali pentru a evita întreruperile generalizate de energie. Deși România a traversat perioade critice fără incidente majore, experții subliniază că aceste intervenții au fost de tip „stingere a incendiului”, fără a repara cauzele structurale care provoacă instabilitatea sistemului.
Asociația Energia Inteligentă a criticat lipsa implementării unor instrumente de control permanent, precum un Dispecerat Național de Securitate Energetică sau un tablou operațional public actualizat săptămânal. Deși au fost organizate conferințe și emise avertismente, nu s-a instituit un mecanism prin care publicul să vadă capacitățile disponibile sau proiectele blocate. În ceea ce privește proiectele mari, deși s-a revenit asupra situației de la Iernut și s-a susținut conducerea Romgaz, rezultatele finale rămân în așteptare.
Un alt punct critic vizează schemele de investiții în tehnologii noi, precum cele de 100 de milioane de euro pentru contoare inteligente și 150 de milioane de euro pentru stocarea energiei prin baterii. Deși direcțiile sunt corecte, acestea nu au dus încă la reducerea facturilor pentru cetățeni. Există riscul ca aceste investiții să servească mai degrabă operatorilor decât consumatorilor, dacă nu sunt însoțite de tarife dinamice, acces la date și studii transparente privind necesarul de stocare și amplasarea bateriilor.
În ceea ce privește companiile de stat, Ilie Bolojan a diagnosticat problemele legate de salarii și bonusuri care nu sunt corelate cu performanța reală. Deși a cerut auditarea contractelor de mandat, lipsa unor rezultate publice și a unor sancțiuni manageriale clare limitează impactul acestor acțiuni. Totodată, protecția consumatorului rămâne o problemă majoră, deoarece răspunsul la creșterea prețurilor s-a bazat pe plafonări și compensații, fără o arhitectură clară pentru persoanele vulnerabile.
Sectorul energetic românesc se confruntă cu provocări constante legate de securitatea aprovizionării și de nevoia de modernizare a infrastructurii. În contextul actual, deciziile privind investițiile în energie și gestionarea consumului sunt esențiale pentru stabilitatea economică. România trebuie să echilibreze necesarul de producție controlabilă cu integrarea surselor regenerabile și a noilor tehnologii de stocare pentru a asigura un sistem rezilient în fața fluctuațiilor de preț și de cerere.