Un nou studiu de specialitate, intitulat Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, relevă faptul că aproximativ 45% dintre angajații din România se confruntă cu fenomenul de burnout. Această cifră este semnificativ mai mare decât media raportată la nivelul Uniunii Europii, unde rata de epuizare profesională este de 37%. Datele arată că activitatea profesională este factorul principal care provoacă sau agravează starea de oboseală cronică a lucrătorilor din țară.
Analiza indică faptul că presiunea timpului sau supraîncărcarea cu sarcini reprezintă problema majoră pentru 40% dintre angajații români. De asemenea, un segment de 24% dintre acești lucrători menționează că suferă de stres, depresie sau anxietate. Studiul subliniază că mulți angajați nu recunosc direct burnout-ul atunci când caută ajutor, ci se prezintă în fața specialiștilor cu simptome precum insomnia, iritabilitatea, dificultățile de concentrare sau oboseala persistentă.
Un aspect îngrijorător vizează modul în care angajații percep impactul asupra carierei lor. În România, 55% dintre lucrători consideră că dezvăluirea unei probleme legate de sănătatea mintală la locul de muncă le-ar putea afecta negativ parcursul profesional, o valoare superioară celor 48% raportați la nivel european. Psihoterapeuții avertizează că persoanele cu performanțe ridicate tind să ascundă semnele epuizării, continuând să își îndeplinească sarcinile chiar și atunci când starea emoțională și somnul se deteriorează.
Epuizarea nu se manifestă întotdeaea printr-o scădere imediată a productivității. Paradoxal, un angajat aflat în această stare poate munci și mai mult, acceptând sarcini suplimentare sau verificând excesiv activitățile realizate. Totuși, pe termen lung, pot apărea erori, conflicte și o distanțare față de muncă. Semnele timpurii includ trezirile nocturne cu gânduri despre job, nevoia crescută de control, izolarea socială și dificultatea de a se relaxa fără un sentiment de vinovăție.
Pentru a preveni acest fenomen, specialiștii recomandă stabilirea unor limite clare privind disponibilitatea în afara programului și oferirea autonomiei. Un volum realist de muncă și posibilitatea de a discuta dificultățile sunt esențiale. Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca fiind un fenomen ocupațional asociat cu stresul cronic gestionat insuficient la locul de muncă, însă acesta nu este clasificat ca un diagnostic medical propriu-zis.
Fenomenul de burnout este recunoscut la nivel global ca fiind strâns legat de mediul de lucru și de modul în care companiile gestionează resursele umane. Deși nu este o boală în sine, impactul său asupra sănătății fizice și mentale este documentat amplu de instituții internaționale. Gestionarea eficientă a stresului și prevenirea supraîncărcării sunt piloni importanți pentru menținerea sănătății publice și a stabilității economice a forței de muncă.