ANAF modifică modul de desfășurare a controalelor fiscale, mutând accentul de pe verificarea documentelor de formă către o analiză integrată a datelor. Această schimbare de paradigmă apare pe fondul eforturilor de digitalizare și al presiunii pentru reducerea deficitului bugetar. Autoritatea urmărește acum să verifice dacă profitul și baza impozabilă declarate de companii reflectă cu adevărat realitatea activității economice desfășurate, evaluând coerența întregului model de afaceri.
Strategia de control se concentrează pe identificarea discrepanțelor dintre diversele fluxuri de raportare ale contribuabililor. Inspectorii analizează neconcordanțele dintre veniturile declarate pentru impozitul pe profit, datele din deconturile de TVA, informațiile din declarațiile informative și cele colectate prin sistemul RO e-Factura. Aceste diferențe devin adesea punctul de plecare pentru extinderea verificărilor sau pentru aplicarea unor ajustări fiscale, transformând lipsa de reconciliere între date într-un risc major.
Serviciile furnizate de entitățile afiliate reprezintă o zonă de interes maxim pentru organele de control. În cazul serviciilor de management, IT, resurse umane sau consultanță, existența contractelor și a facturilor este considerată o condiție necesară, dar nu suficientă pentru deducere. Autoritatea verifică dacă societatea din România a obținut un beneficiu economic concret prin aceste achiziții, raportându-le la ansamblul activităților sale economice și la necesitatea reală a acestora.
Tranzacțiile dintre persoane afiliate și prețurile de transfer sunt, de asemenea, supuse unui control riguros. ANAF monitorizează condițiile financiare ale împrumuturilor intragrup, analiza dobânzilor aplicate și verifică dacă tranzacțiile comerciale respectă principiul valorii de piață. Este esențial ca operațiunile să reflecte condiții similare celor acceptate de operatorii independenți, iar pregătirea documentației specifice pentru a demonstra această congruență devine critică pentru companii.
Digitalizarea administrației fiscale permite utilizarea unui volum fără precedent de informații pentru analiza de risc. Sistemele implementate generează date care permit selectarea mai eficientă a contribuabililor pentru inspecții, bazându-se pe neconcordanțele dintre facturile electronice și alte declarații. Pentru mediul de afaceri, acest lucru înseamnă că apărarea în timpul unei inspecții nu mai poate fi construită doar pe documentele contabile, ci pe capacitatea de a demonstra coerența deciziilor de business.
Evoluția controlului fiscal în România marchetează trecerea de la o abordare pur administrativă la una bazată pe substanța economică. În contextul digitalizării accelerate, autoritățile fiscale utilizează algoritmi de analiză pentru a identifica zonele de risc, ceea ce impune companiilor o organizare mai riguroasă a datelor. Consistența între contabilitate, sistemele operaționale și raționamentele economice devine acum principalul instrument de protecție împotriva ajustărilor fiscale.