Cheltuielile curente cu sănătatea din România au atins nivelul de 127,98 miliarde de lei în anul 2025, ceea ce reprezintă 6,68% din PIB. Conform studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, ediția a II-a, realizat de Academia de Studii Economice din București (ASE) cu sprijinul Regina Maria, cetățenii continuă să achite direct din propriul buget suma de 33,64 miliarde de lei. Această valoare a plăților directe ale gospodăriilor a cunoscut o creștere de 13,4% față de perioada anului 2023.
Din totalul banilor plătiți de populație, o parte semnificativă de 16,75 miliarde de lei a fost direcționată către produse farmaceutice, materiale sanitare și dispozitive medicale. În același timp, alte 12,59 miliarde de lei, reprezentând 37,4% din plățile directe, au fost folosite pentru servicii medicale în ambulatoriu, inclusiv pentru servicii stomatologice. Serviciile medicale oferite în unitățile sanitare care dispun de paturi au reprezentat doar 1,77 miliarde de lei, adică 5,3% din totalul cheltuielilor efectuate de pacienți.
Finanțarea publică a sistemului medical a însumat 92,12 miliarde de lei, ceea ce constituie 71,98% din resursele totale, în timp ce finanțarea privată a ajuns la 35,86 miliarde de lei. Pentru prima dată, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate (CASS) au depășit jumătatea cheltuielilor totale, ajungând la 51,15%, față de 42,5% în 2023. Această evoluție a avut loc fără o majorare a cotei CASS de 10%, fiind influențată de creșterea salariului mediu brut și de extinderea bazei de contribuție.
În cadrul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), veniturile au înregistrat 77,86 miliarde de lei în 2025, o creștere de 14,4% față de anul precedent. Contribuțiile CASS au fost principala sursă, cu 65,46 miliarde de lei, reprezentând 84,1% din veniturile fondului. Alte surse de finanțare au inclus subvențiile de la bugetul de stat, de 6,4 miliarde de lei, și taxa clawback plătită de industria farmaceutică, care a însumat aproximativ 6 miliarde de lei.
Studiul evidențiază o dependență mare de plățile directe, care reprezintă 93,8% din întreaga finanțare privată a sănătății, în timp ce asigurările voluntare și abonamentele medicale acoperă doar 6%. Autorii avertizează că acest model poate limita accesul la servicii în funcție de venit, propunând dezvoltarea mecanismelor de preplată și reducerea contribuțiilor personale pentru medicamente. De asemenea, se recomandă reorganizarea rețelei spitalicești și dezvoltarea medicinei primare pentru a reduce presiunea asupra unităților cu paturi.
În contextul gestionării bugetelor publice, discuțiile privind capacitatea de plată a statului pentru cheltuieli esențiale, precum pensiile și salariile, rămân un subiect de interes pentru stabilitatea economică. Deși autoritățile au asigurat că există resurse pentru a onora aceste plăți, situația financiară este considerată delicată, necesitând rectificări bugetare pentru a menține echilibrul în cadrul bugetului de stat și al fondurilor dedicate protecției sociale.