România se află în poziții extrem de slabe în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește evoluția productivității muncii, conform datelor recente publicate de Eurostat. Analiza comparativă pentru al doilea trimestru din 2026, raportată la același interval al anului precedent, indică o performanță deficitară a indicatorilor economici naționali. Rezultatele arată că țara ocupă penultima poziție atunci când calculul este efectuat în raport cu numărul de persoane, însă se situează pe ultimul loc când raportarea se face la numărul de ore lucrate.
În ceea ce privește modificările anuale raportate la numărul de lucrători, România este una dintre cele trei state membre care au înregistrat valori negative. Scăderile au fost de -0,8% pentru România, -1% pentru Irlanda și -0,4% pentru Italia. În contrast, Slovenia a raportat un avans de +4,5%, fiind urmată de Danemarca, cu +3,6%, și Lituania, care a înregistrat o creștere de +3,5%. Aceste diferențe semnalizează o prăbușire a eficienței în raport cu restul continentului.
Când analiza se concentrează pe numărul de ore lucrate, situația pentru România este și mai critică, fiind pe ultimul loc în UE cu o scădere de -1,2%. Această poziție este ocupată de un grup de cinci state care au înregistrat scăderi, alături de Cehia, cu -0,8%, și Portugalia, cu -0,5%. Spania și Italia au înregistrat scăderi marginale. La polul opus, Slovenia a obținut cel mai mare avans, de +5,8%, ceea ce reprezintă o dublă eficientizare a forței de muncă.
Evoluția negativă a productivității muncii industriale este una îngrijorătoare pe termen lung, conform datelor din buletinul nr.6/2026 al BNR. După o perioadă de stagnare în 2022, indicatorul a intrat într-un declin continuu, înregistrând -3,3% în 2023 și -1,5% în 2024. Deși în 2025 s-a observat o revenire timidă, datele operative pe baze lunare pentru anul 2026 indică o recuperare insuficientă, rezultatul fiind semnificativ mai slab decât cel de acum patru ani.
Această scădere a eficienței afectează direct capacitatea de a crește veniturile lucrătorilor într-un context inflaționist și reduce competitivitatea produselor și serviciilor autohtone pe piața unică europeană. De asemenea, situația pune sub semnul întrebării sustenabilitatea majorărilor salariale și a nivelului de trai al salariaților. Totodată, impactul se resimte asupra veniturilor de la taxele aplicate pe muncă, care constituie contribuțiile de asigurări sociale necesare pentru finanțarea pensiilor.
Evoluția indicatorilor economici de productivitate este un factor crucial pentru stabilitatea fiscală și socială a unui stat. În cadrul Uniunii Europene, diferențele de performanță între statele membre sunt marcate de capacitatea de a utiliza eficient resursele umane și tehnologice. Scăderile de productivitate pot duce la un deficit de cont curent cronic, fenomen prin care valoarea importurilor depășește cea a exporturilor, afectând echilibrul financiar al economiei naționale.