Lucian Croitoru analizează riscurile pe care le implică abordarea constructivistă în politicile economice, sublidiind modul în care deciziile centralizate pot produce efecte nesatisfăcătoare. Autorul argumentează că pretenția de a controla procesele organice ale economiei, precum controlul chiriilor sau impozitarea proprietăților la valoarea de piață, poate duce la schimbări dramatice pe scena politică. Această tendință de a ignora principiile economice obiective poate alimenta trecerea de la democrația respectabilă către modele de tip iliberal sau autoritar.
Un exemplu concret de intervenție cu rezultate negative este piața locuințelor din Spania, unde legea din 2023 a permis plafonarea chiriilor în zonele tensionate. Datele arată că, în Catalonia, deși prețul mediu al chiriilor a crescut cu doar 5,7%, numărul anunțurilor de închiriere a scăzut cu 20,5 la sută. În Barcelona, scăderea anunțurilor de pe termen lung a ajuns chiar la 11 la sută, în timp ce în San Sebastián scăderea a fost de 42 la sută. Aceste cifre demonstrează cum limitarea prețurilor reduce disponibilitatea locuințelor pe piață.
O altă problemă majoră este impozitarea proprietății la valoarea de piață, o practică utilizată de elitele politice din țările dezvoltate. Lucian Croitoru subliniază că acest tip de taxare poate fi extrem de penal pentru persoanele care dețin active valoroase, dar au venituri mici în numerar, precum pensionarii. Impozitul nu măsoară consumul real de locuință, ci se bazează pe estimări birocratice care pot forța vânzarea proprietăților sub valoarea lor subiectivă. Astfel, populația unui cartier se schimbă sub presiunea fiscală, nu prin alegeri libere.
Analiza evidențiază că impozitul pe proprietate poate crea o segregare teritorială prin mecanismul de zonare fiscală. În anumite sisteme, comunitățile bogate își protejează baza fiscală, ceea ce duce la o separare între zonele cu servicii de calitate și cele sărace. Deși în România bugetele locale depind în prezent mai mult de transferurile de la stat și de impozitul pe venit, o creștere a dependenței de impozitul pe proprietate ar putea importa aceste efecte negative. Această situație ar putea forța locuitorii cu venituri mici să părăsească anumite zone.
Din punct de vedere teoretic, impozitul pe proprietate are o utilitate în economia publică, oferind venituri stabile și greu de eludat. Acesta poate lega finanțarea serviciilor locale, precum școlile sau siguranța, de valoarea generată de acestea. Totuși, Lucian Croitoru argumentează că baza impozabilă nu ar trebui să fie neapărat valoarea de piață, ci ar putea fi renta pură a terenului. Această variantă, propusă de Henry George, este considerată de mulți economiști ca fiind cea mai puțin distorsionantă metodă de taxare.
În contextul actual, în care românii tind să investească masiv în imobiliare considerând că activele materiale sunt mai sigure, orice schimbare a regimului fiscal asupra locuințelor poate avea un impact social profund. Deciziile de politică economică trebuie să țină cont de faptul că resursele sunt rare și că informația este dispersată, nu centralizată. Ignorarea acestor principii fundamentale prin implementarea unor măsuri de tip constructivist poate destabiliza echilibrul social pe termen lung.