Intenția autorităților de a prelungi până la 31 martie 2027 măsurile anticriză aplicate pe piața carburanților ridică semne de întrebare privind echitatea dintre operatori. O analiză publicată de Săptămâna Financiară avertizează că actualul mecanism de protecție ar putea avantaja marile companii petroliere în detrimentul distribuitorilor independenți. Această disparitate de tratament ar putea avea, în timp, un impact direct asupra prețurilor plătite de consumatori la benzinării.
Problema centrală derivă din modul în care Legea nr. 162/2026 reglementează plafonarea adaosurilor comerciale. Legislația prevede un mecanism de limitare a marjelor, calculat în raport cu nivelurile practicate în anul 2025, însă aplică reguli diferite pentru participanții la piață. În timp ce distribuitorii și comercianții independenți sunt obligați să respecte aceste limite stricte, activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor petroliere beneficiază de excepții explicite.
Această structură legislativă permite marilor grupuri petroliere, care sunt integrate vertical, să opereze cu o flexibilitate sporită. Companiile care dețin rafinării sau desfășoară activități de import pot obține marje mai mari în segmentele exceptate de la plafonare. Astfel, un grup petrolier poate compensa eventualele pierderi din distribuția de retail prin câștigurile realizate în etapele de rafinare sau prima comercializare, menținându-și profitabilitatea totală.
În schimb, distribuitorii independenți care nu dețin rafinării se confruntă cu riscul de comprimare a marjei comerciale, cunoscut sub numele de margin squeeze. Aceștia achiziționează carburanții de pe piața angro la prețuri care includ deja marjele furnizorilor, pentru a le revinde sub plafonul legal. O reducere prelungită a profitabilității poate limita capacitatea acestor operatori de a investi în rețele sau de a face față presiunilor financiare.
Pe termen lung, această situație ar putea duce la o creștere a gradului de concentrare a pieței de carburanți din România. Dacă rețelele independente sunt puse sub presiune, marile grupuri petroliere ar putea câștiga cotă de piață prin organizarea activității în condiții diferite. Deși pe termen scurt prețurile pot părea competitive, reducerea numărului de distribuitori ar putea diminua presiunea concurențială și alternativele disponibile pentru consumatori.
Intervenția statului pe piața energiilor este menită să protejeze economia în perioade de volatilitate, însă eficiența depinde de echilibrul întregului lanț de aprovizionare. În România, prețul final la pompă este determinat de costul de achiziție, cheltuielile de transport, depozitare și fiscalitate. O reglementare care afectează capacitatea de concurență poate compromite obiectivul de menținere a prețurilor accesibile pentru populație.
context_missing: false