Ratingul de țară al României se află într-o poziție fragilă, fiind menținut la limita inferioară a categoriei investment grade de către principalele agenții de rating. Toate cele trei mari instituții, respectiv Fitch, Moody’s și Standard & Poor’s, au reconfirmat recent notele, dar mențin o perspectivă negativă asupra acestora. Această situație indică un risc real de scădere a calificativului, ceea ce ar influența direct costul cu care statul român se împrumută pentru a-și finanța bugetul.
O eventuală retrogradare sub pragul de investiții ar declanșa o serie de reacții negative în piața financiară. Conform specialiștilor Bálint Nagy și Levente Szász din cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA, mulți investitori instituționali ar fi obliga să vândă automat obligațiunile românești din cauza regulilor interne de investiții. Acest proces ar duce la o restrângere a bazei de investitori și la o creștere semnificativă a dobânzilor pe care statul trebuie să le plătească pentru a acoperi datoria publică.
Evoluția costurilor de finanțare ar putea crea un cerc vicios pentru bugetul de stat. Dacă ratingul scade, statul va trebui să se împrumute la rate mult mai mari, ceea ce va amplifica deficitul bugetar deja ridicat. În plus, o astfel de situație ar putea pune presiune pe moneda națională și ar putea intensifica ieșirile de capital din țară. Pe termen lung, aceste efecte ar putea frâna investițiile și consumul intern, afectând nivelul de trai al populației.
Miza următoarelor evaluări depinde de capacitatea României de a demonstra sustenabilitatea reducerii deficitului din anul 2026. Agențiile de rating vor monitoriza criterii esențiale, precum stabilitatea guvernamentală, respectarea țintelor fiscale și menținerea datoriei publice pe o traiectorie sustenabilă. De asemenea, continuarea absorbției fondurilor europene este considerată un factor critic. Reconfirmarea ratingului în 2026 nu elimină riscul de retrogradare, ci oferă doar un timp suplimentar pentru consolidarea bugetară.
Istoricul ratingului României arată că țara a revenit în categoria investment grade în 2011 și 2014, după ce a fost retrogradată în 2008. În prezent, indicatorii economici precum deficitele bugetare ridicate și creșterea datoriei publice limitează orice îmbunătățire a notei. Randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani a cunoscut fluctuații mari, depășind 6% în 2022. În contextul actual, estimările pentru octombrie 2026 indică un randament de peste 7% pentru aceste instrumente financiare.
În Europa, nicio țară membră a Uniunii Europene nu se află în prezent în categoria non-investment grade, cunoscută sub denumirea de junk. Un exemplu istoric de stat care a atins acest prag este Grecia, în perioada 2012-2016, când a trecut prin procese de restructurare a datoriei și a fost încadrată în categoria selective default. Alte țări afectate de criza datoriilor suverane au fost Portugalia și Cipru, în perioada anului 2012.