Infrastructura căilor ferate din România se află într-o stare de degradare extremă, conform unui raport recent elaborat de Guvern. Datele oficiale indică faptul că aproximativ 70% din șinele de la noi trebuie schimbate de urgență, deoarece rețeaua a fost ignorată pe parcursul celor 37 de ani de la Revoluție. Situația actuală este descrisă ca fiind una de tip bombă cu ceas, din cauza uzurii avansate a componentelor feroviare.
Evoluția degradării rețelei feroviare arată o scădere constantă a calității infrastructurii în ultimele decenii. În anul 1990, doar 10% dintre căile ferate erau considerate uzate tehnic, însă acest procent a crescut la 40% în anul 2010. Situația a ajuns la nivelul critic de 70% în anul 2025, reflectând decenii de subfinanțare. În stații, peisajul este marcat de șine crăpate, ruginite sau chiar furate, fiind mai ușor să se găsească o componentă defectă decât una funcțională.
Pentru a preveni accidentele grave, conducerea CFR utilizează restricții de viteză, o măsură care limitează însă eficiența transportului. Rodrigo Maxim, lider sindical CFR, a explicat că limitările de viteză au devenit tot mai severe pe măsură ce starea șinelor s-a agravat. Acesta a menționat că restricțiile au scăzut de la 70 km/h la 30 km/h, avertizând că, dacă situația persistă, viteza trenurilor va fi depășită de alte mijloace de transport.
Autoritățile încearcă acum să implementeze soluții pentru a recupera deceniile de neglijență într-un interval scurt. CFR Infrastructură a anunțat publicarea unei licitații prin care vrea să repare o parte semnificativă din rețea, printr-un contract ce va dura 4 ani. Statul va plăti aproape 1 miliard de euro pentru aceste lucrări de reconstrucție. Această tentativă de remediere vine după ce strategia anterioară, pentru perioada 2021-2025, a asigurat doar 45,76% din necesarul de finanțare estimat.
Problematica infrastructurii feroviare este strâns legată de capacitatea de absorbție a fondurilor destinate transportului de călători și marfă. Subfinanțarea cronică a afectat nu doar viteza deplasării, ci și siguranța operațională a întregii rețele naționale. În contextul actual, necesarul de investiții depășește capacitățile financiare imediat disponibile, ceea ce pune presiune pe planificarea strategică a statului pentru perioada următoare, în încercarea de a moderniza rețeaua de la zero.
Rodrigo Maxim a subliniat că subfinanțarea de aproximativ 35 de ani a dus la această stare de degradare generalizată. Planurile de reconstrucție vizează corectarea erorilor de gestionare care au transformat infrastructura într-un sistem fragil. Succesul acestor investiții de un miliard de euro va depinde de capacitatea de execuție a contractelor pe termen lung.