Radu Magdin, analist geopolitic și CEO Smartlink, propune o schimbare de paradigmă în modul în care companiile românești accesează piețele internaționale. În loc de modelul individual, pe care îl numește „Lone Wolf”, el recomandă crearea unor „echipaje” de companii care să plece împreună pe piețe externe. Această abordare vizează reducerea costurilor de intrare și crearea unei infrastructuri de suport care să rămână în sistemul economic național, evitând astfel pierderea resurselor atunci când o firmă se retrage.
Conform analizei, orice companie care încearcă să intre pe o piață nouă se confruntă cu trei taxe majore: taxa pe informație, taxa pe încredere și taxa pe rețea. Pentru o firmă de talie medie, aceste costuri legate de avocați, contabili, parteneri și acces la rețele relevante pot fi prohibitive. Modelul actual de expansiune individuală face ca fiecare firmă să plătească aceste taxe integral, ceea ce duce la un consum masiv de resurse fără a construi un avantaj colectiv pe termen lung.
Radu Magdin sugerează ca România să adopte un model de infrastructură similar cu cel german, unde firme independente beneficiază de un suport solid format din camere de comerț, ambasade și programe de garanție pentru export. El menționează că în Germania, camerele de comerț sunt prezente în peste 150 de locații și în mai bine de 90 de țări. Scopul este ca drumul pe care parcurge o companie să fie facilitat de un mecanism deja construit, nu de efortul singular al proprietarului.
Propunerea de „Echipaj România” presupune formarea unor grupuri de 5 până la 10 companii din sectoare diferite, care să țintească piețe strategice precum Mumbai, Dubai sau Tokyo. Aceste companii ar putea împărți informațiile, contactele, consultanții și reputația, transformând riscurile individuale în avantaje comune. Un astfel de grup ar putea include o bancă pentru finanțare, o firmă de tehnologie, una industrială, una de servicii profesionale și una de bunuri de consum, lucrând pe aceeași destinație.
Analistul subliniază că succesul acestui model depinde de stabilitatea instituțională și de un orizont de timp de cel puțin zece ani. El critică faptul că în România se pune accent pe promovarea exporturilor prin evenimente scurte, în loc să se construiască o arhitectură a internaționalizării. Pentru a funcționa, aceste echipaje ar avea nevoie de un acord solid între guvern, mediul de afaceri și patronate, asigurând o selecție transparentă a companiilor pe criterii publice.
Contextul economic actual evidențiază dificultatea companiilor românești de a menține o prezență durabilă în afara granițelor. Conform datelor furnizate de INS, deficitul comercial a ajuns la 32,7 miliarde de euro în 2025. Această cifră reflectă limitele actuale ale capacității de export și necesitatea de a îmbunătăți mecanismele prin care produsele și serviciile românești reușesc să rămână competitive și recunoscute pe piețele globale.