România se confruntă cu o problemă semnificativă în ceea ce privește integrarea tinerilor pe piața muncii și în sistemul de educație. Conform raportului „Education at a Glance 2026”, publicat marți de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), aproximativ 23% dintre tinerii români cu vârste între 18 și 24 de ani nu dețin un loc de muncă și nu urmează nicio formă de educație sau formare profesională. Această cifră depășește considerabil media OCDE, care este de 14% pentru aceeași categorie de vârstă.
Situația tinerilor care fac parte din categoria NEET reprezintă o preocupare majoră pentru stabilitatea economică. În raportul OCDE se subliniază faptul că perioadele prelungite de inactivitate la o vârstă fragedă pot avea efecte negative de durată asupra parcursului socio-economic ulterior al acestor persoane. Această lipsă de implicare în muncă sau studii poate îngreuna integrarea lor viitoare în societate și poate afecta productivitatea generală a economiei naționale pe termen lung.
Nivelul de educație din România prezintă un contrast față de media internațională, deși a atins un maxim istoric în 2025. În timp ce la nivelul țărilor OCDE, 43% dintre adulții cu vârste între 25 și 64 de ani dețin o diplomă universitară, în România doar 19% dintre adulți au studii superioare. În schimb, ponderea celor cu studii liceale sau post-liceale în România este de 56%, un procent care se situează peste media OCDE pentru această categorie de calificări.
Piața muncii indică și diferențe salariale marcate în funcție de nivelul de studii încheiate. Deși rata șomajului în rândul tinerilor români cu studii superioare a scăzut de la 6% în 2015 la 3% în 2025, decalajele de venituri persistă. Lucrătorii cu studii liceale de tip teoretic câștigă cu 11% mai puțin decât media națională, cei cu studii vocaționale primesc cu 8% mai puțin, iar persoanele fără o calificare liceală au venituri cu 18% mai mici decât media.
Flexibilitatea muncii, reprezentată prin posibilitatea de a lucra de acasă, este de asemenea influențată de educație. În România, doar 10% dintre lucrătorii cu studii superioare beneficiază de această opțiune, fie ocazional, fie în mod regulat. Această cifră este mult sub nivelul de 42% raportat la nivelul OCDE pentru angajații cu studii superioare. Pentru cei cu studii liceale sau post-liceale din România, ponderea celor care lucrează de acasă scade la doar 2%.
Analiza datelor privind educația și ocuparea forței de muncă evidențiază necesitatea unor politici publice adaptate. Raportul OCDE indică faptul că, deși nivelul de educație crește global, România rămâne într-o poziție de subperformanță la capitolul studii universitare față de media organizației. Această discrepanță între calificările de liceu și cele superioare influențează direct structura salarială și accesul la forme moderne de organizare a muncii.