Sectorul procesării laptelui din România este format din aproximativ 200 de unități industriale autorizate sanitar-veterinar și peste 1.500 de mici ateliere artizanale sau centre de prelucrare la nivel de fermă. Conform datelor furnizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), industria locală este fragmentată, ceea ce îngreunează colectarea laptelui la standarde constante. Această structură pune presiune pe competitivitatea procesatorilor autohtoni în fața furnizorilor europeni.
În prezent, producția totală de brânzeturi din România este estimată între 95.000 și 100.000 de tone pe an, în timp ce consumul total este de 140.000 – 150.000 de tone. Această diferență de peste 40.000 – 50.000 de tone este acoperită prin importuri, în special pe segmentele de cașcaval industrial, Gouda, Edam și brânzeturi procesate. Majoritatea produselor lactate ieftine din marile rețele comerciale provin din state precum Polonia, Germania sau Ungaria.
Structura pieței este dominată de brânzeturile albe și saramurate, precum telemea, caș sau brânză de vaci, care reprezintă între 55% și 60% din producția națională. Deși telemeaua este lider de consum, acest segment are margini de profit mici și se confruntă cu concurența din zona autoconsumului sau a pieței gri. Pe de altă parte, segmentul brânzeturilor maturate și semimaturate, precum cașcavalul, reprezintă doar aproximativ 30% - 35% din volumul total.
Producția de brânzeturi maturate de tip continental sau alpin, cum sunt Gouda sau Edam, este extrem de limitată, reprezentând doar 5% - 10% din producția locală. O problemă majoră este faptul că maturarea necesită stocare îndelungată, între 30 de zile și 12 luni, ceea ce imobilizează un capital de lucru imens. Din acest motiv, peste 60% din brânzeturile maturate tari din retailul modern sunt importate din Polonia, Olanda și Germania.
Producția de brânzeturi procesate, inclusiv brânză topită sau creme de brânză, ocupă o nișă de 8% - 10%, echivalând circa 8.000 – 10.000 de tone. Această ramură este dominată de câțiva jucători mari, însă cererea este în ușoară stagnare din cauza preferințelor consumatorilor pentru etichete mai curate. Pentru a produce 1 kg de cașcaval sau brânză matură dur, este necesar un consum de 10–12 litri de lapte, mult peste necesarul pentru telemea.
Industria alimentară românească se află într-un context în care golurile de stoc sunt completate rapid prin importuri de pe piața-spot. Procesatorii locali încearcă să recupereze terenul prin orientarea către produse cu valoare adăugată ridicată, precum brânzeturile artizanale sau cele cu denumire de origine protejată (DOP). Această strategie vizează segmentul de produse premium pentru a compensa dificultățile de producție la scară largă.