Europa se confruntă cu un paradox social major, în care cantități uriașe de alimente sunt aruncate anual, în timp ce tot mai mulți cetățeni nu își mai permit să cumpere hrană. Această situație afectează nu doar persoanele fără venituri, ci și pensionari sau indivizi care dețin un loc de muncă cu normă întreagă. Fenomenul este evidențiat de datele recente privind necesitatea tot mai mare de asistență oferită de băncile pentru alimente pe întregul continent.
Esteban Arriaga Miranda, directorul general al Federației Europene a Băncilor pentru Alimente (FEBA), subliniază că responsabilitatea combatării sărăciei aparține guvernelor, nu organizațiilor caritabile. El susține că dreptul la hrană ar trebui garantat prin lege în toate statele europene pentru a asigura demnitatea oamenilor. În prezent, se estimează că doar aproximativ 2% din alimentele care pot fi recuperate de-a lungul lanțului de aprovizionare ajung efectiv la cei care au nevoie de ele.
Risipa alimentară atinge cifre alarmante, fiind estimate 58 de milioane de tone de mâncare irosite, incluzând gospodăriile, producătorii și magazinele. Dacă s-ar reuși recuperarea a doar două milioane de tone de alimente, ar putea fi hrăite 30 de milioane de oameni din Europa. În prezent, în anul 2025, recuperarea produselor agricole a fost de doar 25.000 de tone, un segment care necesită o gestionare mult mai eficientă prin programe subvenționate.
Profilul persoanelor care apelează la ajutor s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, înregistrând o creștere masivă a numărului de beneficiari. Între anii 2024 și 2025, numărul persoanelor care au cerut ajutor la băncile pentru alimente a crescut cu 800.000 de unități, ajungând la un total de 13 milioane. Printre aceștia se numără tot mai mulți pensionari ale căror pensii nu acoperă inflația și oameni care muncesc, dar care nu își pot plăti facturile.
Schimbările climatice și conflictele geopolitice, precum situația din Ucraina sau tensiunile din Iran, aduc presiune suplimentară asupra securității alimentare. Fenomenele meteo extreme și secetele prelungite pot duce la creșterea prețurilor, afectând direct bugetele familiilor deja vulnerabile. Pentru a face față acestor crize, băncile pentru alimente au nevoie de investiții în infrastructură, precum spații frigorifice, pentru a depozita și transporta surplusul alimentar în siguranță.
Accesul la hrană depinde de drepturile economice și sociale ale cetățenilor, nu doar de disponibilitatea produselor pe rafturile supermarketurilor. Chiar dacă există stocuri mari, inflația și lipsa veniturilor adecvate creează bariere în calea consumului. Guvernele europene sunt incitate să adopte facilități fiscale pentru donații și reguli mai clare pentru companii, pentru a transforma surplusul alimentar într-un instrument de combatere a sărăciei.