Principalele centre universitare din România, incluzând orașe precum București și Iași, concentrează peste 361.000 de studenți, ceea ce reprezintă 62% din totalul național. Totuși, oferta disponibilă de locuri de cazare, atât publică, cât și privată, este de aproximativ 80.000 de locuri. Această discrepanță generează o medie de aproximativ 4,5 studenți pentru fiecare loc de cazare disponibil în aceste zone de studiu, conform datelor furnizate de compania de consultanță imobiliară Cushman & Wakefield Echinox.
Bucureștiul prezintă cea mai mare concurență pentru un loc în căminele studențești, având un raport de 5 studenți pentru fiecare loc de cazare. În Capitală se află cea mai numeroasă populație studențească, cu 187.677 de persoane, iar oferta totală este de aproximativ 32.300 de locuri publice și cel puțin 4.700 de locuri private. Rata de acoperire în București este de 19,7%, fiind cea mai mică dintre cele patru centre universitare analizate.
Cluj-Napoca și Timișoara urmează după Capitală în ceea ce privește presiunea pe locurile de cazare, cu un raport de 4,5 studenți/loc și 4,3 studenți/loc. La Cluj-Napoca există 14.800 de locuri publice și circa 700 de locuri private pentru 70.617 studenți, în timp ce Timișoara oferă 10.700 de locuri, majoritatea fiind publice, pentru o populație de 45.749 de studenți. Rata de acoperire în aceste orașe este de 21,9% pentru Cluj-Napoca și 23,5% pentru Timișoara.
Iași se distinge prin cea mai ridicată rată de acoperire din grupul analizat, atingând un nivel de 28,9%. În acest oraș, raportul este de 3,4 studenți pentru un loc de cazare, în condițiile unei capacități de aproximativ 16.500 de locuri pentru 57.004 studenți. Din oferta totală de locuri de cazare identificată în cele patru orașe, circa 94% sunt situate în căminele publice, în timp ce restul de 6% reprezintă capacitatea oferită de căminele construite din fonduri private.
Vlad Săftoiu, Head of Research Cushman & Wakefield Echinox, subliniază că Bucureștiul concentrează aproape 90% din locurile private cuantificate în aceste orașe. Acesta menționează că, deși o ofertă mai mare de locuri publice nu elimină nevoia de produse private cu standarde diferite, evaluarea pieței trebuie să ia în calcul și alte factori. Printre aceștia se numără nivelul chiriilor, standardul stocului existent, localizarea, accesul la transport și serviciile oferite.
Analiza pieței de cazare studențească evidențiază diferențe semnificative de structură între orașele din România. În timp ce Iași, Timișoara și Cluj-Napoca au o capacitate cumulată în căminele publice mai mare decât Bucureștiul, Capitala rămâne principalul hub pentru locuințele private. Această dinamică sugerează că potențialul pentru dezvoltarea de noi proiecte de cămine private trebuie abordat cu strategii diferite, în funcție de specificul fiecărui centru universitar.