Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management, subliniază necesitatea unei discuții profunde despre fenomenul inflației și limitele instrumentelor de combatere ale instituțiilor monetare. Expertul argumentează că, deși inflația este percepută direct de consumatori prin creșterea prețurilor la alimente, combustibil sau utilități, înțelegerea mecanismelor sale rămâne insuficientă. Această problemă afectează atât puterea de cumpărare a cetățenilor, cât și randamentul investițiilor financiare, deoarece orice investitor urmărește un câștig care să depășească rata inflației.
Unul dintre punctele centrale ale analizei este faptul că responsabilitatea pentru controlul prețurilor este atribuită aproape exclusiv băncilor centrale, precum Banca Națională a României sau Fed. Totuși, Horia Braun Erdei consideră că multe surse de presiune se află în afara controlului acestor entități. De exemplu, inflația bunurilor energetice a explicat aproximativ 60% din variabilitatea inflației în Zona Euro în ultimii 10 ani, un domeniu unde influența unei bănci centrale asupra prețurilor petrolului sau gazelor naturale este extrem de limitată.
Alte factori determinanți sunt politicile fiscale și deciziile administrative, care pot crea presiuni inflaționiste semnificative. În România, majorarea cotelor de TVA și a accizelor a contribuit la creșterea prețurilor în ultimele 12 luni, fără ca BNR să poată interveni direct asupra acestor măsuri. De asemenea, scumpirea produselor tehnologice, precum cele care conțin chip-uri de memorie flash, a fost alimentată de cererea masivă pentru infrastructura Inteligenței Artificiale, un impuls de preț pe care băncii centrale nu le pot opri.
Există totuși zone unde politica monetară poate exercita o influență mai directă, cum ar fi sectorul serviciilor sau cursul de schimb valutar. În Europa de Vest, inflația serviciilor este strâns legată de evoluția salariilor din sectorul privat, un domeniu influențat de condițiile de pe piața muncii și de lichiditatea oferită de bănci. În România, cursul de schimb al leului rămâne un instrument relevant, având în vedere că multe bunuri și servicii sunt cotate în EUR sau USD, necesitând monitorizarea atentă a rezervelor valutare.
În prezent, economia se confruntă cu un regim de „șocflație”, caracterizat prin șocuri de ofertă și politici fiscale relaxate care pot anula efectele politicii monetare. Această nouă natură a inflației impune o coordonare mai amplă la nivelul Uniunii Europene, implicând politici sectoriale pentru resurse critice precum energia sau semiconductorii. Horia Braun Erdei avertizează că, într-o lume marcată de astfel de schimbări, combaterea inflației nu este o simplă luptă, ci un război care necesită o mobilizare complexă a resurselor și a inteligenței colective.
Contextul economic actual pune presiune pe deciziile politice, în condițiile în care inflația în România este aproape dublă față de cea din Zona Euro. Această realitate transformă inflația într-un „vot al buzunarului” pentru cetățeni, influențând stabilitatea socială și capacitatea de investiții a antreprenorilor. În acest cadru, gestionarea deficitelor publice și a datoriei de stat devine crucială pentru a evita situații în care banca centrală ar fi nevoită să subordoneze stabilitatea financiară obiectivului de combatere a prețurilor.