ANAF a publicat un ghid detaliat privind obligațiile fiscale ale persoanelor care obțin venituri din activități independente. Aceste venituri includ activitățile de producție, comerț, prestări de servicii și profesiile liberale, precum avocații, medicii sau contabilii. Exercitarea acestor activități presupune desfășurarea lor în mod continuu, cu regularitate și pe cont propriu, având ca scop principal obținerea de venituri.
Modalitatea de impozitare variază în funcție de tipul de activitate desfășurată de contribuabil. Veniturile pot fi impozitate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, sau pe baza unei norme anuale de venit. Există și cazuri de reținere la sursă, cum sunt contractele de activitate sportivă, sau aplicarea unei cote forfetare de 30% asupra venitului brut pentru serviciile de cazare, măsură care va intra în vigoare începând cu data de 01.01.2026.
În sistemul real, venitul net anual se determină prin scăderea cheltuielilor deductibile din venitul brut. Cheltuielile care pot fi deduse trebuie să fie justificate prin documente și să fie efectuate în scopul activității. Ulterior, din venitul net se scad pierderile fiscale reportate, contribuția de asigurări sociale (CAS) și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS). Peste acest venit net anual impozabil se aplică cota de impunere de 10% către stat.
Plata contribuției la pensie, CAS, este obligatorie pentru cei cu venituri anuale de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară. Baza de calcul pentru CAS este venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul de 12 sau 24 de salarii minime, în funcție de pragul de venit realizat. Dacă o persoană realizează venituri de 13 salarii minime, aceasta va plăti către stat o sumă de 12.150 de lei, bazată pe o cotă de 25%.
În ceea ce privește contribuția la sănătate, CASS, cota de impunere este de 10% aplicată asupra bazei de calcul anuale. Baza de calcul este suma veniturilor nete anuale sau a normelor anuale de venit ajustate. Începând cu anul 2026, se introduce o limită superioară pentru această bază, care nu va putea fi mai mare decât cea corespunzătoare unui nivel de 72 de salarii minime brute pe țară, eliminând plafoanele intermediare.
În cadrul sistemului fiscal român, salariul minim brut reprezintă referința principală pentru stabilirea pragurilor de impozitare și a contribuțiilor sociale. Acesta este utilizat pentru a calcula plafonele de venit care declanșează obligația de plată a CAS sau pentru a determina baza de calcul a CASS. Aceste praguri sunt actualizate periodic în funcție de evoluția legislativă și a valorii minimului brut de pe piața muncii.