Florin-Marian Spătaru, director general al Grupului Feroviar Român, a susținut că strategia de dezvoltare industrială a țării trebuie să pornească de la avantajele competitive proprii. În cadrul conferinței organizate la Senatul României, acesta a subliniat că resursele minerale și energetice reprezintă pilonii pe care România trebuie să își construiască viitorul economic. Această abordare vine ca o reacție la diminuarea vechilor avantaje legate de costul forței de muncă și al energiei.
Directorul general a evidențiat necesitatea investuțiilor masive în procesarea internă a materiilor prime critice, precum cuprul, pentru a păstra valoarea adăugată în economia națională. El a menționat că o unitate de procesare ar putea necesita o investiție de aproximativ 300 de milioane de euro. Un astfel de proiect ar putea echilibra consumul energetic substanțial prin generarea de noi cereri de energie, susținând astfel un ecosistem industrial complet și sustenabil.
Spătaru a pledat pentru o strategie pe termen lung, care să includă cercetări geologice, redeschiderea unor exploatări miniere și dezvoltarea capacităților de procesare. El a vorbit despre potențialul hidrogenului alb, o resursă care ar putea schimba paradigma europeană și ar putea asigura producția de energie fără tehnologii noi. Această resursă ar putea permite României să livreze cantități semnificative de hidrogen, evitând dependența de surse din afara Uniunii Europene.
Pentru a avea succes, oficialul consideră că dezvoltarea unui lanț de valoare trebuie să ofere investitorilor certitudini privind materia primă, energia și transportul. El a explicat că o astfel de abordare va conta mult mai mult pentru investitorii străini decât orice decizie fiscală sau structurală. Strategia trebuie coordonată între instituțiile statului și mediul economic, pentru a evita situațiile de plafonare a capacităților de producție și livrare.
În ceea ce privește sectorul minier, Spătaru a menționat că, deși multe exploatări au intrat în conservare după decizia din 1996, România dispune încă de forță de muncă calificată. El a propus ca procesarea materiilor prime să fie finanțată de statele care dețin resursele, conform propunerilor făcute la Bruxelles. Această direcție ar putea revitaliza zonele cu caracter monoindustrial, oferind locuri de muncă noi și tehnologizate pentru populație.
Evoluția industriei românești are loc într-un context geopolitic complex, în care securitatea resurselor și a infrastructurii este critică. În timp ce marii jucători energetici își reevaluează prezența în regiunea Mării Negre, România caută modalități de a-și consolida autonomia prin valorificarea propriilor active. Dezbaterea privind reindustrializarea pune astfel accent pe necesitatea unei direcții strategice clare pentru a transforma resursele brute în beneficii economice concrete.