Efectele secetei asupra vegetației au persistat în anul 2024 pe 17,5% din suprafața teritorială a României, conform noii ediții a Anuarului regional Eurostat. Această cifră plasează țara noastră printre cele mai mari ponderi de teritoriu afectate din întreaga Uniune Europeană. Datele, care sunt prezentate în ediția 2026 a anuarului, descriu situația din anul 2024 și nu reprezintă o evaluare a stării secetei actuale din România.
Indicatorul utilizat de Eurostat nu măsoară absența precipitațiilor sau nivelul râurilor și al rezervoarelor, ci identifică terenurile unde un deficit sever de umiditate a solului a dus la o scădere a productivității vegetației. Această productivitate nu a mai revenit la condițiile de referință stabilite pentru perioada 2000–2020. Metoda combină existența deficitului de umiditate în timpul sezonului de vegetație cu incapacitatea ecosistemelor de a recupera nivelul de performanță după episodul de secetă.
La nivel european, România a făcut parte din grupul celor șase state membre în care ponderea suprafeței afectate a depășit pragul de 10%. În acest context, Malta a înregistrat 57,5%, Bulgaria 20,1%, România 17,5%, Cipru 13%, Grecia 11,4% și Italia 10,7%. Distribuția impactului în interiorul țării este variată, însă toate regiunile NUTS 3 din România au prezentat un anumit nivel de impact persistent asupra ecosistemelor.
În județele Galați și Botoșani, impactul a fost extrem, depășind jumătatea suprafeței totale a regiunii respective. Aceste două județe fac parte dintr-un grup select de doar 19 regiuni europene care au trecut de pragul de 50% afectare. Totodată, dacă analizăm suprafața efectivă în kilometri pătrați, Caraș-Severin apare printre cele mai afectate regiuni europene, având 977 km² de teren unde productivitatea nu a revenit la nivelurile de referință.
Analiza Eurostat arată că impactul nu este limitat doar la sectorul agricol, deoarece terenurile agricole reprezintă 55,9% din suprafața afectată la nivel european. Pădurile și zonele împădurite constituie 21,4%, în timp ce pajiștile reprezintă 9,1%. Agenția Europeană de Mediu subliniază că acest indicator nu măsoară seceta hidrologică, deci o regiune poate avea probleme grave cu apele subterane sau cu râurile fără ca acest indicator să surprindă întregul fenomen.
Monitorizarea acestor indicatori de mediu este esențială pentru înțelegerea capacității ecosistemelor de a stoca carbon și de a furniza servicii naturale. Deși datele Eurostat oferă o imagine clară asupra amplitudinii teritoriale a secetei, ele nu permit calcularea directă a pierderilor economice sau a pierderilor financiare pentru agricultori fără alte date suplimentare, deoarece nu măsoară direct cantitatea de apă disponibilă în lacuri sau râuri.