România dispune de aproximativ 7,7 miliarde de euro din fonduri europene destinate digitalizării, însă nivelul de adopție tehnologică în mediul de afaceri rămâne limitat. În ciuda existenței unei industrii IT&C care generează anual 26,5 miliarde de euro, doar 28,7% dintre companii utilizează tehnologii avansate, precum cloud sau inteligență artificială. În același timp, datele indică faptul că numai 30,1% din populația țării deține competențe digitale de bază, semnalând o discrepanță între resurse și execuție.
Problema coordonării instituționale a fost evidențiată de Corina Vasile, director executiv al ANIS, care atrage atenția asupra deciziilor recente ale Guvernului. Programul de guvernare prevedea mutarea Autorității pentru Digitalizarea României (ADR) în subordinea directă a premierului pentru a crea un centru unic de decizie. Totuși, prima ordonanță de urgență adoptată, OUG 40/2026, menține ADR în cadrul Ministerului Economiei, sub coordonarea unui ministru delegat pentru digitalizare și inteligență artificială.
Această schimbare de arhitectură administrativă ridică riscuri legate de responsabilitatea proiectelor de transformare digitală. Corina Vasile subliniază că, în absența unui coordonator cu autoritate reală, riscul este ca digitalizarea să devină responsabilitatea tuturor și, simultan, a nimănui. Dacă sistemele nu sunt proiectate într-o arhitectură comună, cetățenii pot rămâne pur și simplu intermediari între baze de date care nu comunică între ele, ceea ce afectează productivitatea economică.
Modelul propus inițial de Guvern includea funcția de Chief Information Officer al Guvernului pentru președintele ADR, cu un mandat multianual. Această structură ar fi permis impunerea unor standarde comune și acordarea unor scoruri publice de digitalizare pentru fiecare minister. În prezent, însă, existența mai multor niveluri de decizie, de la Prim-ministru la ministrul delegat și ministrul Economiei, poate duce la o fragmentare a procesului de implementare a reformelor.
Industria avertizează că lipsa unei digitalizări eficiente a statului generează costuri suplimentare pentru companii, sub formă de timp pierdut în procese de autorizare sau raportare. După încheierea perioadei de finanțare prin PNRR, prioritizarea proiectelor va depinde de un cadru bugetar normal, unde competiția pentru resurse este mai mare. ANIS solicită o anvelopă financiară multianuală dedicată și un mecanism de consultare structurat cu mediul privat pentru a evita blocajele.
România urmărește obiective specifice pentru anul 2030, printre care atingerea unei rate de 40% pentru adopția tehnologiilor avansate în companii și un nivel de 50% pentru competențele digitale ale populației. În contextul economic actual, România se confruntă cu provocări bugetare semnificative, fiind raportată ca având cel mai mare deficit guvernamental din Uniunea Europeană în anul 2025, ceea ce pune presiune pe gestionarea eficientă a fondurilor disponibile.