România dispune de surse de energie cu costuri de producție reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, însă prețurile facturilor rămân ridicate pentru cetățeni. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că această situație este cauzată de reorganizarea sectorului energetic și de mecanismele europene de formare a prețului. Problema principală rezidă în faptul că avantajul energiei ieftine este absorbit de producătorii de energie, în loc să fie transferat către consumatori.
Una dintre cauzele fundamentale ale prețurilor mari este separarea companiilor producătoare, proces declanșat în urma reformelor de la începutul anilor 2000. Reorganizarea sistemului, care a inclus și fosta companie CONEL, a dus la fragmentarea activităților în societăți independente. Astfel, producția hidro și cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii. Într-un sistem integrat, sursele ar putea fi administrate împreună, însă acum fiecare companie urmărește propriile venituri și profituri.
După separare, producătorii care obțin electricitate la costuri mici nu au un interes comercial direct de a reduce prețul întregului sistem. Aceștia încearcă să își vândă energia cât mai avantajos, ceea ce creează o inechitate în distribuirea beneficiilor. Dumitru Chisăliță explică faptul că, deși hidrocentralele au cheltuieli mult mai mici cu combustibilul și emisiile față de centralele pe gaze, toate aceste surse sunt tranzacționate pe aceeași piață.
Prețul este influențat de mecanismul european numit „ordinul de merit” (merit order), utilizat pe piața angro. În acest sistem, sursele ieftine sunt acceptate primele, dar prețul final este stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea consumului. De exemplu, dacă o centrală pe gaze este necesară pentru a acoperi un deficit de consum, prețul ei ridicat va fi aplicat întregii cantități tranzacționate. Astfel, și producătorii de energie ieftină primesc prețul celei mai scumpe surse.
Expertul critică dur modelul actual, afirmând că cea mai mare greșeală a reformei energetice a fost confundarea concurenței cu fragmentarea pieței. Deși România are un mix energetic diversificat, organizarea pe tipuri de producție limitează optimizarea costurilor. Dumitru Chisăliță susține că o eventuală reformă ar trebui să prioritizeze accesul populației și al firmelor la prețuri competitive, nu doar profitabilitatea companiilor energetice, evitând astfel modelul actual de fragmentare.
Sectorul energetic român este influențat de o structură complexă de producție, transport și distribuție. Pe lângă prețurile de pe piața angro, valoarea finală a facturii este determinată și de contractele de furnizare, de costurile de transport și de diverse taxe aplicate. Această structură de costuri contribuie la complexitatea procesului de stabilire a prețului pe care îl plătesc utilizatorii finali de energie electrică.