Românii care au avut perioade de asigurare atât în România, cât și în alte state membre ale Uniunii Europene beneficiază de un mecanism de calcul specific pentru stabilirea pensiilor. Acest proces, numit proratizare, permite instituțiilor naționale să determine suma care revine fiecărei țări, în funcție de durata perioadelor de cotizare recunoscute în fiecare sistem propriu. Calculul este reglementat prin legislația națională și prin regulile europene de coordonare.
Procedura de proratizare se bazează pe principiul „pro rata temporis”, ceea ce înseamnă că plata este proporțională cu timpul de asigurare. Este important de înțeles că Uniunea Europeană nu acordă o pensie unică, ci fiecare stat își stabilește și își plătește singur drepturile cuvenite beneficiarilor. Procesul implică două etape distincte: în primul rând, se însumează toate perioadele de asigurare pentru a verifica dacă se îndeplinesc condițiile de stagiul minim de cotizare, iar în al doilea rând, se stabilește suma efectivă.
Conform Regulamentului (CE) nr. 883/2004, autoritățile efectuează două tipuri de calcule pentru a proteja beneficiarul. Primul este calculul prestației independente, realizat doar pe baza perioadelor de cotizare din sistemul propriu, fără a include anii lucrați în străinătate. Al doilea este calculul prestației proporționale, sau pro rata. Acesta presupune determinarea unei sume teoretice, ca și cum toate perioadele de asigurare ar fi fost realizate în acel stat, urmată de aplicarea raportului dintre perioada locală și totalul perioadelor de asigurare din toate statele implicate.
Pentru a înțelege impactul financiar, se poate lua ca exemplu o persoană care a cotizat 20 de ani în România și 10 ani într-un alt stat UE. Dacă pensia teoretică pentru cei 30 de ani ar fi de 3.000 de lei, partea românească ar fi de 2.000 de lei (3.000 x 20 / 30). Totuși, dacă legislația națională ar permite o pensie de 2.200 de lei doar pentru cei 20 de ani lucrați în țară, beneficiarul va primi suma mai mare. Regula prevede compararea celor două rezultate și acordarea valorii cea mai avantajoasă.
Cererea de pensionare se depune, de regulă, la instituția de pensii din statul unde persoana are reședința și unde a fost asigurată. Această instituție va transmite dosarul către celelalte state implicate, astfel încât o singură cerere poate declanșa examinarea drepturilor în toate țările unde s-a lucrat. CNPP precizează că nu este necesară deplasarea în România pentru această procedură, însă plata pensiilor din alte state depinde de îndeplinirea condițiilor specifice, inclusiv a vârstei de pensionare, care diferă de la o țară la alta.
Sistemul de coordonare a securității sociale în Uniunea Europeană asigură că perioadele de muncă realizate în diferite state sunt recunoscute reciproc. Acest cadru juridic previne pierderea drepturilor de pensionare în cazul deplasărilor de muncă între statele membre. Prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004, se garantează că nicio perioadă de cotizare nu este ignorată, deși plata efectivă este fragmentată între autoritățile naționale de asigurări sociale.