Analiza costurilor pentru încălzirea locuințelor relevă faptul că raportul dintre prețul electricității și cel al gazului nu este singurul factor care determină rentabilitatea. Deși mulți consumatori se concentrează pe tarifele afișate de furnizori, calculul real trebuie să includă randamentul conversiei energiei. O gigacalorie extrasă din gaz metan corespunde aproximativ 11,63 kWh de energie brută, însă centralele de apartament nu transformă întreg combustibilul în căldură, având pierderi prin coș care reduc randamentul la un nivel de 85% până la 90%.
În condiții de piață reglementate prin decizii ale Ministerului Energiei, raportul dintre un kilowatt-oră electric și unul de gaz a fost de aproximativ trei la unu. În acest scenariu, utilizarea caloriferelor electrice sau a aparatelor de aer condiționat clasice rămâne neavantajoasă, deoarece rezistența electrică transformă direct un kilowatt de rețea într-un kilowatt termic, fără nicio multiplicare a energiei. Această lipsă de eficiență face ca facturile de iarnă să devină extrem de greu de suportat pentru gospodării.
Schimbarea de paradigmă apare prin introducerea pompelor de căldură sau a aparatelor de aer condiționat de generație nouă. Aceste echipamente pot livra un coeficient de performanță energetică de peste 3,5 în sezonul rece, ceea ce înseamnă că dintr-un singur kilowatt electric absorbit se extrag peste trei kilowați de căldură din aerul exterior. Astfel, bariera financiară ce proteja gazul metan este prăbușită, iar rentabilitatea mutării devine matematic imbatabilă dacă tariful la electricitate scade sub pragul de două ori valoarea gazului.
Dacă prețul gazului se stabilizează la 0,31 lei per kWh, conform monitorizărilor ANRE, electricitatea devine mai rentabilă prin pompa de căldură la orice tarif de rețea sub pragul de 0,90 - 1,00 leu per kWh. Acest calcul nu ia în considerare nici eliminarea costurilor fixe aferente verificărilor tehnice periodice ale instalației de gaz. O altă modalitate de a înclina balanța în favoarea curentului este dezvoltarea prosumatorilor, care pot anula dependența de rețea prin autoconsum, făcând gazul neeconomic chiar și la jumătate din prețul actual.
Decizia de trecere la echipamente electrice, precum plitele cu inducție sau aragazele electrice, este influențată de costul inițial de achiziție. Deși acestea pot fi mai ieftine pe termen lung, prețurile de cumpărare sunt momentan mai mari decât la variantele pe gaz. Tranziția casnică se va desfășura lent, până când costul de instalare al unei pompe de căldură eficiente va deveni comparabil cu cel al unei centrale clasice pe gaz, permițând o amortizare mai rapidă a investiției.
În România, piața energiei este influențată de reglementări stricte și de prețurile plafonate pentru a proteja consumatorii. Monitorizarea constantă a tarifelor de către autorități și evoluția tehnologiilor de producție proprie joacă un rol crucial în stabilitatea cheltuielilor casnice. În acest context, trecerea de la combustibilii fosili la soluții electrice performante depinde de echilibrul dintre investiția inițială și economiile generate pe parcursul sezonului rece.