Antreprenorii români care dețin companii de 20-30 de ani refuză să își vândă afacerile, în ciuda interesului ridicat din partea fondurilor de investiții și a investitorilor strategici. Acești fondatori, care au construit business-uri solide, cu piețe de desfacere clare și fără datorii excesive, preferă să mențină controlul asupra profiturilor anuale. Situația apare într-un context în care există o disponibilitate mare de capital pe piață, însă oferta de companii de calitate rămâne extrem de limitată.
Pe piața achizițiilor există o cantitate semnificativă de bani, inclusiv 400 de milioane de euro provenite din PNRR, la care se adaugă contribuția partenerilor din fondurile de investiții de încă 400 de milioane de euro. La acest volum se adaugă resursele altor fonduri de investiții, banii investitorilor strategici și liniile de credit speciale oferite de bănci pentru achiziția de companii. Totuși, mulți antreprenori consideră că prețurile cerute depășesc multiplii de piață, făcând vânzarea neavantajoasă pentru cumpărători.
Bogdan Mugescu, consultant în fuziuni și achiziții la Atheneum Advisors, explică faptul că un antreprenor care generează 1-2 milioane de euro profit anual nu are motiv să vândă pentru 5-6 milioane de euro. Conform acestuia, o astfel de sumă poate fi acumulată în 2-3 ani fără eforturi suplimentare de expansiune. În plus, la profitul oficial se adaugă câștigurile informale folosite pentru traiul familiei, achiziția de apartamente, terenuri sau alte clădiri, ceea ce consolidează dorința de a păstra afacerea.
Fondurile de investiții nu sunt dispuse să plătească prețuri ridicate, deoarece urmăresc dublarea sau triplarea investiției în câțiva ani, ceea ce impune multipli de evaluare mai mici. Antreprenorii, la rândul lor, nu mai doresc să intre într-un nou ciclu de creștere accelerată, deoarece acest proces necesită un efort intens și schimbări majore în structura business-ului. Mulți preferă să își conserve poziția actuală, evitând investițiile noi în condițiile economice, politice și geopolitice ostile.
O altă barieră majoră este lipsa dorinței de a implica generația următoare în gestionarea afacerii de familie, din cauza complexității acestui proces. De asemenea, ideea de a aduce management extern este privită cu scepticism, deoarece fondatorii nu vor să cedeze controlul asupra deciziilor financiare. În loc să investească în extindere sau în achiziționarea de concurenți, mulți antreprenori aleg să își extragă banii pentru a îi plasa în active imobiliare sau financiare sigure.
Tranziția de la modelul de creștere american, bazat pe expansiune exponențială, către un model european de conservare a activelor, marchează stadiul actual al companiilor românești mature. Această schimbare de mentalitate reflectă dorința de stabilitate în detrimentul riscului de a începe un nou business de la zero. În loc de expansiune regională, fondatorii preferă să își securizeze veniturile într-un climat economic incert.