Românii care au avut activități profesionale atât în România, cât și în diverse state străine pot beneficia de drepturi de pensie bazate pe perioadele de asigurare acumulate. Anii lucrați peste hotare nu se pierd automat la revenirea în țară, deoarece perioadele de cotizare pot fi luate în calcul pentru stabilirea dreptului la pensie, în funcție de regulile specifice aplicabile între statele implicate în procesul de asigurare socială.
În cazul persoanelor care au lucrat în mai multe state membre ale Uniunii Europene, perioadele de asigurare pot fi cumulate pentru verificarea eligibilității la pensie. Casa Națională de Pensii Publice precizează că stagiul de cotizare se stabilește prin însumarea perioadelor realizate în România cu cele din alte state membre, dacă acestea sunt confirmate de instituțiile competente. Această procedură este esențială pentru cei care nu au acumulat un număr suficient de ani de cotizare într-un singur stat pentru a îndeplini condițiile de pensionare.
Calculul pensiei presupune analiza detaliată a perioadelor de asigurare și a contribuțiilor înregistrate în fiecare sistem național. Fiecare țară calculează și plătește partea de pensie corespunzătoare perioadei asigurate în sistemul său propriu. De exemplu, un român care a lucrat parțial în Germania poate primi două componente distincte: una calculată de România și una de Germania. Sumele nu sunt neapărat egale, deoarece formulele de calcul și regulile sistemelor de pensii diferă de la un stat la altul.
Vârsta de pensionare reprezintă un alt factor de diferențiere, deoarece fiecare stat stabilește propria vârstă legală pentru acordarea pensiilor. Este posibil ca un beneficiar să poată solicita pensia din România la o anumită vârstă, dar să fie nevoit să aștepte mai mult pentru a primi componenta de pensie din alt stat. Diferențele dintre aceste vârste pot influența atât momentul primirii banilor, cât și veniturile lunare totale pe care le va percepe persoana în primii ani de pensionare.
Cererea de pensionare trebuie depusă, de regulă, la instituția de pensii din țara în care locuiește solicitantul. Dacă persoana locuiește în România, aceasta se poate adresa casei teritoriale de pensii competente. Dacă solicitantul locuiește într-un stat în care nu a lucrat niciodată, cererea se depune în statul în care a fost asigurat ultima dată. Instituția care primește dosarul va solicita ulterior informațiile necesare de la autoritățile celorlalte țări în care persoana a avut activitate.
În cadrul Uniunii Europene, sistemele de securitate socială sunt reglementate prin mecanisme de cooperare care permit recunoașterea reciprocă a perioadelor de asigurare. Pentru statele din afara Uniunii Europene, recunoașterea anilor de muncă depinde strict de existența unor acorduri bilaterale de securitate socială între România și țara respectivă. Fără aceste acorduri internaționale, perioadele de cotizare realizate în afara blocului european pot fi dificil de valorificat în calculul pensiei românești.