Analiza realizată de AEI relevă faptul că prețul energiei produse pe bază de cărbune nu reflectă costul real al producției. Suma plătită pentru un MWh produs este doar o parte din cheltuieli, restul fiind acoperit prin diverse mecanisme de sprijin. Acestea includ ajutoare publice, datorii acumulate, pierderi ale companiilor de stat și investiții care au fost amânate de operatori.
Conform datelor prezentate, subvențiile oferite nu reduc efectiv costul energiei, ci modifică doar modul de plată. Dumitru Chisăliță explică acest fenomen prin faptul că subvenția nu face energia mai ieftină, ci doar mută plata din factura de electricitate direct în bugetul statului. Astfel, consumatorii plătesc indirect aceste costuri prin contribuțiile la bugetul general, în loc să le vadă direct în facturile lunare.
În perioada cuprinsă între anii 2005 și 2008, costul rămas în sarcina producătorilor, după aplicarea sprijinului statului, putea fi mai mic decât prețul mediu al energiei pe piață. Totuși, această comparație nu a luat în calcul toate cheltuielile suportate de întreaga economie. Analiza arată că, începând cu anul 2013, chiar și costul rămas producătorilor după primirea ajutoarelor a depășit constant prețul mediu angro al electricității.
Evoluția costurilor a devenit și mai critică după anul 2018, pe fondul creșterii prețului certificatelor de emisii de CO₂. Pe lângă acest factor, sectorul este afectat de probleme structurale vechi, precum centralele și echipamentele îmbătrânite. De asemenea, procesul de extracție a cărbunelui a devenit tot mai costisitor, iar necesarul de mentenanță și investiții a fost amânat, ceea ce crește presiunea financiară pe sistem.
Pe lângă costurile de producție, există și alte cheltuieli care vor rămâne în sarcina viitorului. Acestea vizează închiderea minelor și procesul de refacere a terenurilor afectate de activitatea extractivă. Aceste obligații financiare și de mediu reprezintă costuri suplimentare care nu au fost incluse în prețul actual al energiei, dar care vor fi necesare pentru gestionarea tranziției în sectorul energetic.
Sectorul energetic românesc este influențat de reglementările europene privind emisiile de carbon și de necesitatea modernizării infrastructurii de producție. Deciziile privind subvenționarea anumitor surse de energie și gestionarea costurilor de mediu au un impact direct asupra stabilității bugetului de stat și asupra prețurilor finale pentru consumatorii finali din România.