Cercetările recente evidențiază o situație îngrijorătoare pentru forța de muncă din România, unde oboseala cauzată sau agravată de activitatea profesională afectează o parte semnificativă din angajați. Conform studiului OSH Pulse 2025, aproximativ 45% dintre angajații români au declarat că se confruntă cu această problemă, o cifră care depășește media de 37% raportată la nivelul Uniunii Europene. Această tendică reflectă presiunea crescută sub care se află profesioniștii din țară în contextul actual.
Analiza datelor oferă o imagine complexă asupra stării de sănătate mentală a angajaților din România comparativ cu restul continentului. În timp ce 45% dintre români resimt oboseala provocată de muncă, presiunea timpului sau supraîncărcarea este indicată de 40% dintre aceștia, deși în UE acest procent este de 44%. Mai mult, stresul, depresia sau anxietatea sunt raportate de 24% dintre angajații români, o valoare inferioară celor 29% înregistrați la nivel european, conform documentului.
Psihoterapeutul Florentina Niculescu avertizează că angajații foarte performanți sunt adesea cei mai vulnerabili, deoarece pot ascunde deteriorarea stării interioare prin rezultate profesionale constante. Aceștia tind să ceară ajutor abia într-un stadiu avansat de epuizare, când nu mai pot susține ritmul de lucru. Problema este că performanța vizibilă poate fi folosită ca argument împotriva propriei suferințe, inducând la eroare cei din jur care presupun că persoana este bine.
Epuizarea poate apărea prin acumularea unui volum mare de muncă, lipsa recuperării și dificultatea de a impune limite personale. Florentina Niculescu explică faptul că mulți angajați performanți își leagă valoarea personală de competență, interpretând oboseala ca pe o lipsă de disciplină. În loc să reducă ritmul, aceștia răspund adesea prin efort suplimentar, până când resursele fizice și psihice se diminuează semnificativ, ducând la o cădere aparent bruscă.
Semnalele timpurii ale epuizării includ dificultățile de adormire, iritabilitatea, scăderea flexibilității și simptomele fizice precum durerile de cap sau tensiunea musculară. Un fenomen observat este burnout-ul funcțional, în care productivitatea se menține, dar energia pentru viața personală și relații scade drastic. Dacă aceste semne sunt ignorate, pot apărea erori, conflicte sau o dorință crescută de a părăsi locul de muncă, în timp ce unii încearcă să compenseze prin consumul de cafeină sau alcool.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional rezultat din stresul cronic de la locul de muncă gestionat insuficient, nu ca pe un diagnostic medical de sine stătător. Pentru a preveni acest proces, managerii trebuie să asigure un volum realist de muncă, priorități clare și autonomie. Intervenția individuală prin terapie are limite dacă angajatul revine într-un sistem cu aceeași supraîncărcare și lipsă de autonomie.