Traficul de nave pe canalul Sulina a cunoscut o creștere semnificativă în ultima lună, dublându-se față de aceeași perioadă a anului trecut. Această rută strategică, care asigură legătura între porturile de pe Dunăre și Marea Neagră, este tot mai solicitată deoarece o parte din transporturile direcționate către și dinspre Ucraina au fost redirecționate prin apele românești. Datele furnizate de Administrația Fluvială a Dunării de Jos confirmă această tendință de creștere a volumului de nave.
În zona de radă a Sulina, numărul navelor este considerabil ridicat, media zilnică fiind de aproximativ 100 de nave. Iulian Dan Ichim, căpitan-șef al Portului Tulcea, a explicat că această aglomerație nu înseamnă neapărat o circulație intensă pe canal, ci include și nave care așteaptă în terminal. Multe nave stau în așteptare pentru finalizarea contractelor de transport al cerealelor sau așteaptă momentul de a intra în operare sau de a ieși la mare.
Ordinea de acces pe segmentul respectiv este strict regulată, fiind stabilită în funcție de portul de destinație al fiecărei nave. Pentru navele care urmează să opereze în porturile ucrainene, administrația portuară ucraineană stabilește ordinea de intrare, în funcție de marfă și de disponibilitatea dànelor de operare. Pentru restul navelor, care se îndreaptă către porturile românești, responsabilitatea revine Administrației Fluviale a Dunării de Jos.
În cadrul Serviciului Pilotaj al Administrației Fluviale a Dunării de Jos, inginerul Marian Ghinea a precizat că traficul a crescut de la o medie de 200 de nave pe lună la 400 de nave în ultima lună. Timpul de așteptare este influențat direct de destinația navei. În timp ce pentru navele românești sau cele către portul Giurgiulești așteptarea este minimă, întârzierile sunt observate la navele cu destinația porturile ucrainene precum Reni, Ismail sau Chilia Nouă.
În procesul de gestionare a traficului, se utilizează două echipe de control care pot lucra simultan în porturile Tulcea și Sulina pentru a reduce durata verificărilor. Există o înțelegere stabilită încă de ani precedenți privind distribuția navelor pe Dunăre: 40% aparțin României, 40% Ucrainei și 20% Republicii Moldova. Dacă anumite nave nu consumă cota lor alocată, aceasta este redistribuită către porturile ucrainene pentru a menține fluxul operațional.
Această evoluție a traficului pe Dunăre reflectă dinamica transporturilor de mărfuri în zona de conflict, unde rutele de siguranță sunt esențiale pentru fluxul cerealelor. Gestionarea eficientă a acestor nave este critică pentru stabilitatea logistică a regiunii, având în vedere importanța porturilor de pe Dunăre pentru exportul de produse agricole la nivel global.