Situația debitului Dunării, afectat de o secetă hidrologică extrem de pronunțată, determină discuții privind posibilitatea repornirii Centralei de la Cernavodă. Roxana Bojariu, climatolog în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), indică faptul că există șanse pentru o refacere a nivelului apei în viitorul apropiat. Această evoluție depinde direct de intensitatea precipitațiilor care pot fi aduse de sistemele meteorologice de tip ciclonic.
Conform explicațiilor oferite de Roxana Bojariu, bazinul Dunării beneficiază de precipitații provenite atât de la ciclonii mediteraneeni, cât și de la cei atlantici. Aceștia din urmă influențează în special zona superioară a bazinului, fiind esențiali pentru restabilirea fluxului de apă. Totuși, specialistul subliniază că procesul de refacere nu este instantaneu, deoarece apa are nevoie de un interval de timp pentru a parcurge distanța de la zonele superioare și mijlocii către sectorul inferior.
În prezent, nivelul Dunării la intrarea în România rămâne semnificativ sub valorile obișnuite pentru această perioadă a anului. Datele recente indicau faptul că debitul la intrarea în țară era de aproximativ o treime din valoarea normală. Deși se observă deja o ușoară creștere a debitului, seceta hidrologică este descrisă ca fiind extrem de puternică, necesitând cantități substanțiale de precipitații pentru a fi complet stopată.
Fenomenul de secetă nu afectează doar regiunea Dunării, ci a lovit numeroase zone din Europa, inclusiv bazinul Rinului. Roxana Bojariu menționează că este necesară o perioadă de reechilibrare a resurselor de apă pentru a compensa impactul acestui deficit hidrologic. Pe lângă factorii meteorologici locali, climatologul a atras atenția și asupra fenomenului El Niño, care ar putea atinge intensitatea maximă în luna decembrie, depășind recordul din 2016.
Evoluția debitului fluviului este critică pentru funcționarea infrastructurii energetice, deoarece Centrala de la Cernavodă utilizează apa Dunării în procesele sale. Capacitatea de generare depinde de stabilitatea acestui flux, iar orice scădere drastică a nivelului apei poate impune limitări operaționale. Monitorizarea constantă a precipitațiilor și a sistemelor de presiune joasă rămâne esențială pentru prognoza disponibilității resurselor hidrice în sectorul inferior.
Seceta hidrologică reprezintă o perioadă de deficit de apă în cursuri și în sol, afectând direct resursele de energie și agricultura. În România, monitorizarea debitelor de la intrarea Dunării este un indicator cheie pentru gestionarea riscurilor de aprovizionare și pentru planificarea strategică a sectoarelor care depind de cantitatea de apă disponibilă în fluviul principal al Europei.