Lipsa organizării în sectorul de fructe și legume reprezintă o barieră majoră pentru producătorii din România, limitând accesul acestora la marile lanțuri de supermarketuri. Deși asocierea este considerată singura cale de a asigura fluiditatea necesară aprovizionării, mulți producători mici se confruntă cu dificultăți în a menține contractele. Un exemplu este cazul producătorului Petre, care a construit un depozit de 1.000 de tone pentru a putea livra constant, însă a observat o excluziune treptată din sistemul marilor magazine.
În sudul țării, unele organizații reușesc să mențină o prezență constantă prin contracte bine structurate. Vlad Gheorghe, președintele Organizației Interprofesionale a Producătorilor de Legume și Fructe, menționează că organizația sa are 2.200 de membri, majoritatea în zona județelor Giurgiu și Ilfov, dar și în Galați. Aceștia gestionează o producție planificată și organizată, reușind să livreze constant către majoritatea marketurilor, spre deosebire de producătorii care nu fac parte din astfel de structuri de colaborare.
Datele oferite de Curtea de Conturi Europeană arată o disparitate uriașă între România și alte țări membre ale Uniunii Europene. În România, doar 2% din producția de fructe și legume este vândută prin organizații de producători, un procent mult sub cel din Polonia, unde cifra este de aproape 11%. Diferența este și mai evidentă în comparație cu Italia și Spania, unde nivelul de organizare este de aproape 60%, ceea ce permite acestor țări să aibă o putere de negociere mult mai mare.
Pentru a combate vulnerabilitatea sectorului în fața schimbărilor climatice, precum seceta și valurile de căldură, se pune accent pe unirea forțelor. Keit Pentus-Rosimannus, membră a Curții de Conturi Europene, subliniază că producătorii trebuie să își unească forțele pentru a face față presiunilor de mediu și concurenței globale. Uniunea Europeană pune la dispoziție anual un miliard de euro pentru sprijinirea asocierilor de producători, scopul fiind creșterea directă a puterii de negociere a fermierilor.
Oficialii de la Luxemburg au indicat că, în perioada următoare, este necesară simplificarea procedurilor administrative. Acest pas este esențial pentru ca fondurile europene destinate sectorului să ajungă într-un mod eficient către producători. Prin concentrarea ofertei și prin utilizarea mai bună a resurselor financiare, fermierii ar putea reduce expunerea la riscurile de piață și la factorii de mediu care afectează constant calitatea și cantitatea recoltelor.
În prezent, sectorul agricol din România se află într-un punct critic în ceea ce privește capacitatea de a exporta produse de la legume până la fructe, de la mere la căpșuni. În timp ce țări precum Polonia reușesc să exporte masiv, România rămâne în urmă din cauza numărului redus de organizații de producători, având doar 23 de astfel de entități față de cele 163 de organizații existente în Polonia.