Clubul Fermierilor Români (CFRO) solicită ca sectorul agricol să fie inclus explicit în următoarea strategie economică a țării, pentru perioada 2028-2034. Această propunere a fost prezentată în cadrul lansării Manifestului pentru Arhitectura Economică a României 2028-2034, un document elaborat de Confederația Patronală Concordia. Organizația pune accent pe necesitatea unei planificări care să integreze întregul lanț valoric agroalimentar în dezvoltarea economică națională.
Președintele Clubului, Alexander Degianski, a criticat abordarea actuală a statului român, descriind intervențiile guvernamentale drept „pompieristice”. În loc să investească în infrastructură esențială, precum sistemele de irigații sau stocarea apei, România alocă sume mari pentru compensarea pierderilor cauzate de secetă. Degianski a subliniat că modelele funcționale din Spania, Italia sau Israel se concentrează pe prevenție, în timp ce România rămâne blocată în gestionarea reactivă a riscurilor naturale.
Situația financiară a fermelor este marcată de un dezechilibru sever între costuri și venituri. Datele prezentate arată că prețurile pentru motorină, inputuri și salarii au crescut cu aproximativ 300% față de anul 2007, însă prețurile de vânzare ale cerealelor au avansat cu cel mult 15%. Din cauza lipsei capacităților de procesare interne, două treimi din cerealele produse în România sunt exportate ca materie primă, cu o valoare adăugată redusă.
În plus, fermierii se confruntă cu o competiție neloială pe plan internațional. Alexander Degianski a menționat că, în timp ce producătorii europeni respectă standarde stricte privind legislația muncii și protecția mediului, alți actori din Mercosur sau Ucraina nu sunt supuși unor astfel de reglementări. Această disparitate este accentuată de acordurile comercice care pun în dificultate competitivitatea fermelor românești în fața exploatațiilor de mari dimensiuni.
Pe lângă presiunea economică, sectorul agricol se confruntă și cu o scădere a importanței în cadrul bugetului european. Ponderea agriculturii în bugetul UE a scăzut constant, de la două treimi la începutul anilor '70, spre o valoare de sub 20% în perspectiva următoarei Politici Agricole Comune. Alexander Degianski a punctat că agricultura nu trebuie privită ca o amenințare la adresa biodiversității, ci ca un garant al acesteia.
Contextul economic al agriculturii este marcat de o transformare a priorităților de finanțare la nivel european. În perioada anilor '70, agricultura deținea o pondere mult mai mare în bugetul Uniunii Europene, însă tendința actuală indică o erodare constantă a resurselor alocate acestui sector. Această evoluție este relevantă în contextul negocierilor pentru noul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene, care se încircomă de aproximativ 2.000 de miliarde de euro.
_context_missing: false_