Bogdan Hossu, președintele confederației sindicale Cartel Alfa, a oferit detalii despre modul în care ar putea funcționa impozitarea progresivă în România. Această metodă presupune aplicarea unor cote de impozitare mai mari pentru veniturile ridicate, însă liderul a subliniat că acest sistem trebuie să fie aplicat veniturilor globale, nu doar salariilor. Calculul impozitului ar trebui efectuat la finalul anului, deoarece cota variabilă nu poate fi procesată instantaneu, spre deosebire de cota unică.
Conform explicațiilor oferite de Bogdan Hossu, în alte state europene, cota maximă de impozitare poate varia între 48% și 75% pentru venituri care depășesc de 5-7 ori salariul mediu pe economie. În România, acest prag ar putea fi stabilit la venituri de aproximativ 45.000-50.000 de lei pe lună. El a menționat că, în mod normal, nu se aplică impozit până la un prag de aproximativ 10% din salariul minim, în timp ce cota unică permite stoparea impozitării la sursă.
Liderul Cartel Alfa a declarat că în România clasa de mijloc este practic inexistentă, fenomen care se reflectă și în modul în care populația depune banii în bănci. El a punctat că o mică parte a populației dețin majoritatea resurselor, menționând că 11% dintre depozitari dețin 90% din valoarea totală depusă în bănci. Această polarizare economică face ca marea majoritate a cetățenilor să rămână în dificultate financiară, fără a fi stimulați să facă parte din clasa de mijloc.
În cadrul unei intervenții, Bogdan Hossu a criticat lipsa unei strategii naționale de dezvoltare durabilă pe termen mediu și lung în România. El a comparat situația țării cu un măgar legat de un par care se învârte în cerc și își sapă propria groapă, din cauza lipsei de continuitate în politicile publice. Indiferent de partidele care conduc, el consideră că este necesară o linie de acțiune constantă pentru a evita politicile secvențiale.
Lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen lung afectează capacitatea de a crea o structură socială stabilă. Bogdan Hossu a avertizat că, în absența unei clase de mijloc solide, țara rămâne vulnerabilă, deoarece persoanele cu venituri mari tind să plece din țară în caz de criză. Această lipsă de consecvență în implementarea strategiilor este o problemă care persistă de 35 de ani de la Revoluție, fiind o situație unică în spațiul Uniunii Europene.
În contextul actual al discuțiilor despre politicile economice, România se confruntă cu o polarizare socială marcată. În timp ce anumite sectoare, precum cel agricol, au fost în centrul atenției prin proteste recente, discuțiile despre politicile fiscale rămân esențiale pentru înțelegerea evoluției economice. Lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen lung rămâne un punct critic pentru stabilitatea viitoare a economiei și a structurii sociale a țării.