O problemă structurală apărută la blocul OD3 din Drumul Taberei, Sectorul 6, a reformat atenția asupra riscurilor de cutremur din București. Deși există îngrijorări, Primăria Municipiului București a precizat că problema de la acest imobil există de nouă ani și este cauzată de problemele la canalizarea clădirii, nu de calitatea construcției. Acest incident a readus în memorie tragedia din 4 martie 1977, când blocul OD16 din cartierul Militari s-a prăbușit complet.
Cutremurul din 1977 a afectat numeroase imobile din Capitală, printre care blocul Casata, blocul Continental, blocul Nestor și blocul Dunărea. De asemenea, au fost afectate clădiri precum blocul de lângă hotelul Lido, blocul „Wilson”, precum și diverse imobile de pe străzile Ion Ghica, Brezoianu, Tudor Arghezi, Hristo Botev, Alexandru Sahia, Moșilor nr. 135, Galați și de la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu. Tot în București, clădirea Centrului de calcul a Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a prăbușit.
Impactul seismului din 1977 a fost atât asupra infrastructurii, cât și asupra serviciilor medicale critice. Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante, ceea ce a impus evacuarea acestora. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a afectat structura de rezistență a unei aripi, forțând evacuarea bolnavilor în noaptea zilei de 4 spre 5 martie. Această situație a evidențiat fragilitatea unor instituții vitale în fața unui eveniment seismic major.
Istoria seismicii în România arată o recurență a evenimentelor majore la intervale de câteva decenii. După seismul din 1738 de 7,7 grade, a urmat cel din 1802 de 7,9 grade, urmat de cel din 1838 de 7,5 grade, care a provocat peste 720 de morți. În 1901 s-a înregistrat un cutremur de 7,2 grade, iar în 1940 un seism de 7,4 grade a distrus jumătate din București și 90% din orașul Panciu. Cutremurul din 1977 a avut o magnitudine de 7,2 grade.
Vulnerabilitățile actuale includ aproximativ 400 de blocuri cu bulină roșie și circa 8.000 de blocuri construite înainte de 1977, calculate să reziste la 7 grade pe scara Richter. Alte riscuri sunt reprezentate de distrugerea stâlpilor de rezistență pentru spații comerciale, vibrațiile metroului, devierea izvoarelor subterane și construcțiile pe teren nisipos. În plus, izolarea cu polistiren și riscul de explozii de gaze pot transforma un seism într-un incendiu masiv, agravat de posibile inundații cauzate de ruperea porților Lacului Morii.
În contextul riscurilor seismice, Bucureștiul se confruntă cu o infrastructură veche, unde blocurile de beton au o durată de servici de circa 100 de ani, iar cele de cărămidă, de aproximativ 80 de ani. Multe clădiri sunt construite în albia râurilor Dâmbovița și Colentina, pe terenuri nisipoase. Această combinație de factori geologici și de vechime a construcțiilor amplifică potențialul de catastrofă în cazul unui seism major care ar putea depăși rezistența calculată a structurilor.